Sărbătorile de iarnă, perdelele și durerile de umăr

Din categoria – „Unde dai și…unde crapă”

Acum câteva săptămâni o ajutam pe mama mea să pună o perdea și după câteva minute am simțit o mică jenă în umărul drept care avea tendință de acutizare. Am lăsat ușor mâinile în jos, m-am oprit 5 min și am continuat după aceea să termin de pus perdeaua. Am făcut pauza pentru că mi-am amintit de unul din cazurile pe care le-am avut acum câțiva ani.

Era o doamna de cca. 60 ani care a venit cu un umăr blocat. Avea o mobilitate foarte limitata: cca.40 grade flexie anterioară, sub 30 grade abducție, rotațiile diminuate la maxim 10-15 grade limitate prin durere – cu alte cuvinte nu putea duce mâna la gură să mănânce, îi era imposibil să se pieptene sau ducă mâna la spate, iar la bucătărie...nu putea transfera nici măcar un ibric plin cu apă de pe aragaz pe masă fără durere. Venise prin martie, după ce, la curățenia de Crăciun, a dat jos perdelele, le-a spălat în cadă și le-a pus singură înapoi, sus, ude. La un moment dat, a avut o durere și o oboseală mare în umăr "dar cineva trebuia să pună perdelele", a zis ea. A continuat astfel dificila activitate cu ambele mâini deasupra capului și la final, obosită fiind, nu a mai putut ține mâinile sus și le-a dat drumul pe lângă corp. În loc de o dulce relaxare a simțit o înțepătură vie în mijlocul umărului (N.B. tendonul lung al bicepsului brahial s-a franjurat) și a mișcat-o cu mare greutate și durere mai apoi. În ciuda faptului că timpul trecea, senzația neplăcută la utilizarea brațului a crescut în timp. Mergând pe principiul „cui pe cui se scoate” a muncit în continuare  sperând că durerea va trece de la sine. Dar nu a trecut … ba chiar s-a accentuat.

Fiind aproape de Crăciun și-a zis că va merge la doctor abia după Revelion că până atunci oricum nimeni nu are timp și mai sunt și o mulțime de lucruri de făcut. De asemenea, spera că poate chiar o să-i treacă de la sine dacă va ține brațul nemișcat la corp prins într-o eșarfă. Aparent nimic greșit, numai ca după 3 săptămâni de protecție nu mai  putea ridica mâna, îi venea din ce în ce mai greu să se îmbrace, iar dacă a încercat să spele niște geamuri forțând ridicarea brațului peste 90 grade a declanșat dureri foarte vii care au determinat-o să-l protejeze și mai mult. De aceea, pe la final de ianuarie, s-a dus la medicul de familie, a mai așteptat o săptămâna pentru medicul de recuperare și apoi după 3 zile de fizioterapie a început să o doară mai rău. Nu a povestit nimic medicului despre aceste simptome, a întrerupt tratamentul și s-a dus acasă și până în martie a fost spectatoare la înțepenirea propriului umăr. În momentul în care nu a mai putut duce nici lingura la gură și la insistenta unui fost pacient de-al meu cu aceeași problemă a decis sa vina la kineto.

Am colaborat cca 3 luni intensiv dar în cazul dumneaei nu am reușit sa obțin o flexie din scapulo-humerala mai mare de 90 grade și nici abducție mai mare de 70 cu 40-45 grade pe rotație interna și cca 15 grade de rotație externă (adică să poată mânca, îmbrăca un palton, dormi pe partea acelui umăr și îmbrăca o vestă nu un pulover... și  am tras de dânsa de 2 ori mai mult decât de oricare pacient al meu cu umăr blocat pe care l-am avut până atunci și de atunci încoace..

Ce am învățat din acest caz?

Oricât de bun ai fi ca terapeut, dacă deja se instalează o redoare marcata la umăr, ca urmare a unei imobilizări prelungite, nu o sa mai poți recâștiga maximul de mobilitate, uneori nici minimul necesar pentru activitățile de zi cu zi oricât te-ai chinui sau ai chinui pacientul.

Dacă se începe mobilizarea pasivă a umărului cât mai repede după durerea acută, uneori nici nu este nevoie de kineto pt. recuperarea deficitului de mobilitate pentru ca nu apucă să se instaleze (am avut câteva cazuri documentate care să susțină aceasta afirmație – o să povestesc o alta istorioară în acest sens)

Dacă te apuci să încerci să dezvolți forța musculară înainte de a avea întregul arc de mobilitate posibil pasiv și parțial activ riști să blochezi umărul pe mobilitatea pe care o avea când ai început exercițiile de tonifiere.

Concluzie

Pentru cei care aveți o durere de umăr supărătoare și nu puteți ridica brațul, o tendinită de biceps brahial diagnosticată sau o intervenție chirurgicală la umăr, NU AȘTEPTAȚI SĂ SE VINDECE DE LA SINE că nu se vindecă, nu țineți umărul imobilizat la trunchi permanent mai mult de 2 săptămâni DAR nici nu sperați că puteți aplica principiul "cui pe cui se scoate" forțând mișcările care sunt diminuate ca amplitudine - luați legătura cu un kinetoterapeut să vă informeze bine ce mișcări aveți voie să faceți și ce nu  și din timp în timp să vă facă mobilizări pasive, pasivo active, active și active cu rezistență și scutiți cel puțin 3 luni de recuperare după...

Pentru kinetoterapeuți - recuperați prima oara pasiv, în descărcare umărul cu tendinită spre blocare și refaceți mobilitatea și abia după aceea forța și stabilitatea.

Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut

tel - 0728238023

E-mail - claudiu.andron@gmail.com