Eram în primii ani după terminarea facultății și eram
fericit pentru orice evaluare posturală la care nu găseam probleme evidente de
statică vertebrală la copii. De aceea, îmi amintesc de un caz aparte: fetița
unor prieteni la care ajungeam o dată la 3-4 ani, pe care am evaluat-o prima oară când avea
aproape 6 ani. Un copil normal, fără tendințe spre scolioză, fără sechele de
rahitism, destul de înaltă pentru vârsta ei, încă destul de mobilă, poate prea
mobilă, căreia nu îi plăcea să iasă afară la joacă, dar care iubea telenovelele. Am fost bucuros să anunț părinții că nu au motive de
îngrijorare la acel moment. Am repetat evaluarea peste 3 ani și am găsit o
scolioză destul de evidentă cu torsiune vertebrală (cu o mică gibozitate la
aplecarea înainte din poziția ortostatică = „în picioare”).
A fost un mic șoc și pentru
mine și pentru părinți, care nu observaseră schimbările produse în ultimii ani
și datorită intimității crescute pe care o acordau fetiței, hainelor largi
purtate preponderent de tânăra domnișoară dar și pentru că se relaxaseră după
ultima evaluare.
La aplecarea înainte se poate observa o parte din torace ridicat = gibozitate= scolioză cu rotație vertebrală |
Am avut o lungă discuție și cu părinții și cu fetița despre
cum stă pe scaun la școală sau acasă, cum doarme, ce și cum se joacă….. și nu am putut găsi
nimic ciudat care să justifice acea deformație a colonei vertebrale, fără traumatisme în ultimii ani, fără
stat exagerat de mult pe scaun la teme sau jucat la PlayStation (pe care nu îl
avea), cu alte cuvinte - fără alte cauze aparente. Obosit de încercat de
descoperit cauza am rămas de vorbă cu părinții pentru a stabili cam ce ar
trebui făcut din punct de vedere al recuperării ulterioare prin kinetoterapie iar
domnișoara s-a dus la ea în cameră. Înainte să plec am trecut pe la ea să îmi
iau rămas bun. Când am deschis ușa am văzut-o pe scaunul de birou rotată mult
spre dreaptă și uitându-se în dreapta sus la televizorul prins în perete cam la 2 m înălțime (singurul
loc unde ar fi avut loc la ea în cameră), televizor pe care îl primise cadou cu un an în urmă, ca urmare a rezultatelor foarte bune la învățătură. Stimulată
fiind de multitudinea telenovelelor pe care le putea urmări dacă-și menținea
rezultatele la învățătură, se mobiliza excelent în pauzele publicitare și în
timpul dintre seriale și studia intens și cu spor pentru 20-30 de minute iar
apoi 40-50 min. stătea într-o permanentă rotație spre „sursa” deviației coloanei
sale vertebrale.
Chiar după ani de terapie și renunțat la televizorul din
cameră scolioza nu a mai putut fi total îndreptată și asta doar după un an de "stat aiurea" pe perioada a 1-2 pusee de creștere.
Ce am
învățat din această experiență?!
Se poate face și dezvolta o scolioză și dacă menții poziții asimetrice destul de mult timp cu rezultate aproape permanente asupra coloanei vertebrale.
Este mai ușor să previi formarea și agravarea unei scolioze
decât să o tratezi după ce s-a instalat.
Dacă părinții oferă excesiv de multă intimitate, nu discută
despre modificările corporale ce apar odată cu vârsta, nu își observă copilul
cu neutralitate riscă să nu observe la timp apariția unor deformări cu tendință
de permanentizare ale coloanei vertebrale.
Recomandări
pentru părinți
- să măsoare la 2-3
luni copilul observând și notând creșterea lui în înălțime chiar până la vârsta de 18-19 ani;
- să stimuleze
copilul la activitate fizică mai intensă după perioadele
de creștere în înălțime, pentru
prevenirea destabilizării coloanei;
- să adapteze permanent
înălțimea scaunului
și a mesei
la care sta copilul conform înălțimii pe care o
are;
- să verifice
postura copilului pe perioada de efectuare a temelor dar și atunci când se joacă pe telefon,
PlayStation sau calculator și nu permită menținerea unor
posturi asimetrice lung timp, statului pe scaun sau în fotoliu mai
mult de 40 min. la rând etc.; (pentru a cunoaște mai bine ce este normal, este bine de luat legătura cu un
kinetoterapeut pentru a le explica aceste lucruri),
- să observe cu
neutralitate dacă în poziția ortostatică [în picioare, călcâiele
apropiate, genunchii extinși, mâinile pe lângă corp, capul în poziție maxim
ridicată, privirea înainte (fără a ridica bărbia)] - linia umerilor este paralelă cu linia șoldurilor și cele două cu solul, dacă abdomenul
este sau nu proeminent, zona lombară este sau nu prea bombată sau spatele prea cocoșat sau drept ca o linie, dacă din spate, creștetul, linia gâtului, linia coloanei, pliul interfesier, linia dintre genunchi și linia dintre
călcâie sunt pe
aceeași verticală, sau din
lateral – mijlocul urechii
(tragusul), mijlocul umărului, mijlocul șoldului , genunchiul și glezna se afla pe aceeși linie. Dacă observă orice dezaliniere este momentul să sune un kinetoterapeut pentru o
evaluare posturală.
- să ceară ajutorul unui
kinetoterapeut dacă observă sau crede că observă anomalii de aliniere ale coloanei vertebrale, toracelui sau membrelor;
Am spus mai sus „cu neutralitate” pentru că trebuie evitată fie situația în care „puiul” este perfect iar părintele îl privește admirativ, fie situația în care părintele este excesiv de critic.
Am spus mai sus „cu neutralitate” pentru că trebuie evitată fie situația în care „puiul” este perfect iar părintele îl privește admirativ, fie situația în care părintele este excesiv de critic.
Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.
Claudiu Andron Kinetoterapeut
tel - 0728238023
E-mail - claudiu.andron@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea dumneavoastră contează!