Dormitul pe burtă poate genera dureri cervicale!

Din categoria -  „Bombă cu ceas”

Obișnuința de a dormi pe burtă - o problemă?! Coincidență sau nu, o bună parte din clienții mei care vin pentru tratamentul unor dureri cervicale de genul: spondiloză cervicală, dureri de bază de craniu, torticolis, dureri de ceafă, de umeri, junghiuri intercostale în 1/3 superioară a toracelui dorm pe burtă sau aproape pe burtă. 

Mare majoritate au activitate de birou dar nu la serviciu li se declanșează durerea ci, de regulă, fie îi scoală noaptea din somn, fie devin conștienți de ea dimineața la trezire. Uneori, durerile cervicale se diminuă peste jumătate de oră de la trezire și apoi, după o perioadă variabilă de timp se acutizează direct proporțional cu munca pe care o au de făcut. Alteori, după trezire, durerea se accentuează și devine o problemă greu de suportat peste zi. 

La primele evaluări am observat că mobilitatea cervicală tinde să fie mai mare la componenta de rotație axială pe partea pe care ține răsucit capul în mod preponderent în tipul somnului și destul de limitată pe partea opusă. Întrebarea pe care mi-am pus-o (cine a fost mai întâi – oul sau găina?) a fost: dormitul pe burtă  pe de o parte poate genera blocaje articulare care pot produce în timp dezechilibre posturale și în final la durere sau prezența altor cauze externe zonei cervicale (cum ar fi structura saltelei, gradul de oboseală, duritatea și mărimea pernei, temperatura ambientală, etc.) face ca, pe parcursul somnului, persoana să-și forțeze articulațiile și să determine apariția durerilor cervicale – acestea fiind doar o consecință?!

Răspunsurile sunt diferite de la un pacient la altul. La unii poziția de somn poate fi cauza, la alții un efect al unui lung lanț de tip „domino”, dar de cele mai multe puțin din amândouă – adică și efect dar și cauză. Diferențele au fost date de tipul de dormit pe burtă și de prezența unor deviații de coloană. Se pot descrie cel puțin 2 forme de dormit pe burtă …sau aproape pe burtă.

Prima poziție - când persoana doarme efectiv cu fața în jos, capul mult rotat pe o parte, unul sau ambele brațe ridicate. Ridicarea ambelor brațe face posibilă ridicarea toracelui și respirația. Dacă există dureri de umeri și brațele nu mai pot fi la fel de mult ridicate atunci răsucirea capului va fi mai accentuată. De regulă, persoanele care dorm în acestă poziție nu au nevoie de pernă. Dacă, din greșeală, peste noapte dau de perna partenerului, de o bucata de plapumă sau ceva pe care să ridice puțin capul, ori lasă ambele brațele pe lângă corp - se pot scula cu dureri cervicale de aceeași parte cu zona de rotație a capului, senzație de dislocare a mandibulei (dacă s-au sprijinit în bărbie)- cu dificultate de a închide și deschide gura, blocaje și dureri interscapulare (între umeri).

O a doua poziție, mai des întâlnită este „aproape pe burtă” confundată de multe ori cu poziția pe o parte dar răsucită către în jos, cu genunchiul piciorului de deasupra mult proiectat înainte . Din cauză că, de regulă, aceste persoane dorm pe o parte au nevoie de o perna care să le umple spațiul dintre ureche și pat dar uneori, în somn, se întorc aproape pe burtă se trezesc cu capul mult răsucit pe o parte și destul de ridicat. Până la 20-30 ani (când osteofitele nu sunt foarte evidente (ciocurile de la coloană)) dimineața ai doar o contractură și uiți  în 10-30 minute că ai dormit „prost”. După 25-35 de ani te poți trezi cu un torticolis dat de iritarea unei rădăcini nervoase, gâtul simțindu-se bine doar dacă va rămâne înclinat pe o parte și ușor rotat spre partea opusă. Uneori, orice mișcare de rotație poate produce dureri foarte vii și extrem de neplăcute…dar mai ales panică că nu îți poți  găsi o poziție bună de lucru sau somn pentru încă 5-10 zile. Partea proastă este că fără terapie de specialitate poți intra într-un cerc vicios: durerea determină contractură reflexă => modificarea axei naturale de rotație => compresiune pe disc => compresiune pe rădăcina nervoasă => durere care poate duce chiar la hernii de disc dacă nu sunt tratate la timp.

 Dacă durează mai mult timp sau dacă se întâmplă frecvent atunci putem avem de a face cu modificări psiho-emoționale ale percepției durerii, când frica de durere și uneori panica fac ca percepțiile să fie mai acute și să determine reacții de apărare mai violente sau mai devreme decât ar trebui, ceea ce poate duce la apariția sau agravarea unor hernii de disc => permanentizarea durerii.

Ce este de făcut? Tipul de somn este foarte greu de modificat… Cu toate că te poți culca pe o parte te poți trezi pe burtă dacă așa ești obișnuit, cu toate durerile aferente. Deci …ce este de făcut?

Poți modifica tipul de saltea pe care dormi, prezența sau absența pernei conform cu stilul de dormit, poți preveni blocajele cervicale făcând în mod regulat exerciții de gimnastică pentru gât și cap. Dacă te scoli cu gâtul înțepenit și cu dureri acute la răsucire ar fi vremea să vezi un kinetoterapeut sau un medic de recuperare iar experiența mea spune ca rezultatele cele mai bune se pot obține în primele 3 ore după trezire. Dacă torticolisul s-a instalat, iar contractura musculară e foarte puternică atunci cele mai bune recomandări ar fi să porți  3-4 zile un guler cervical gen „Minerva” și să căutați un cabinet cu fizioterapie cât mai aproape de casă astfel încât deplasarea până la cabinet să nu-ți facă mai rău decât fizioterapia poate repara. Apoi, după diminuarea durerilor acute, ar trebui să reveniți la gimnastică terapeutică sub îndrumare pentru ca aceste episoade să nu se repete prea curând sau să nu determine aceleași dureri cu aceeași intensitate. La acestea nu ar strica o analiză ergonomică a somnului sau a locului de muncă acestea fiind factori favorizanți în recurența durerilor cervicale. 

Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut

tel - 0728238023

E-mail - claudiu.andron@gmail.com

Cadouri generatoare de scolioză

   Din  categoria " atenție la ...neatenție"

Eram în primii ani după terminarea facultății și eram fericit pentru orice evaluare posturală la care nu găseam probleme evidente de statică vertebrală la copii. De aceea, îmi amintesc de un caz aparte: fetița unor prieteni la care ajungeam o dată la 3-4 ani,  pe care am evaluat-o prima oară când avea aproape 6 ani. Un copil normal, fără tendințe spre scolioză, fără sechele de rahitism, destul de înaltă pentru vârsta ei, încă destul de mobilă, poate prea mobilă, căreia nu îi plăcea să iasă afară la joacă, dar care iubea telenovelele. Am fost bucuros să anunț părinții că nu au motive de îngrijorare la acel moment. Am repetat evaluarea peste 3 ani și am găsit o scolioză destul de evidentă cu torsiune vertebrală (cu o mică gibozitate la aplecarea înainte din poziția ortostatică =  „în picioare”). 

A fost un mic șoc și pentru mine și pentru părinți, care nu observaseră schimbările produse în ultimii ani și datorită intimității crescute pe care o acordau fetiței, hainelor largi purtate preponderent de tânăra domnișoară dar și pentru că se relaxaseră după ultima evaluare.

La aplecarea înainte se poate observa o parte din torace ridicat
 = gibozitate= scolioză cu rotație vertebrală

Am avut o lungă discuție și cu părinții și cu fetița despre cum stă pe scaun la școală sau acasă, cum doarme, ce și cum se joacă….. și nu am putut găsi nimic ciudat care să justifice acea deformație a colonei vertebrale, fără traumatisme în ultimii ani, fără stat exagerat de mult pe scaun la teme sau jucat la PlayStation (pe care nu îl avea), cu alte cuvinte - fără alte cauze aparente. Obosit de încercat de descoperit cauza am rămas de vorbă cu părinții pentru a stabili cam ce ar trebui făcut din punct de vedere al recuperării ulterioare prin kinetoterapie iar domnișoara s-a dus la ea în cameră. Înainte să plec am trecut pe la ea să îmi iau rămas bun. Când am deschis ușa am văzut-o pe scaunul de birou rotată mult spre dreaptă și uitându-se în dreapta sus la televizorul  prins în perete cam la 2 m înălțime (singurul loc unde ar fi avut loc la ea în cameră), televizor pe care îl primise cadou cu un an în urmă, ca urmare a rezultatelor foarte bune la învățătură. Stimulată fiind de multitudinea telenovelelor pe care le putea urmări dacă-și menținea rezultatele la învățătură, se mobiliza excelent în pauzele publicitare și în timpul dintre seriale și studia intens și cu spor pentru 20-30 de minute iar apoi 40-50 min. stătea într-o permanentă rotație spre „sursa” deviației coloanei sale vertebrale.

Chiar după ani de terapie și renunțat la televizorul din cameră scolioza nu a mai putut fi total îndreptată și asta doar după un an de "stat aiurea" pe perioada a 1-2 pusee de creștere.

Ce am învățat din această experiență?!

Se poate face și dezvolta o scolioză și dacă menții poziții asimetrice destul de mult timp cu rezultate aproape permanente asupra coloanei vertebrale.

Este mai ușor să previi formarea și agravarea unei scolioze decât să o tratezi după ce s-a instalat.

Dacă părinții oferă excesiv de multă intimitate, nu discută despre modificările corporale ce apar odată cu vârsta, nu își observă copilul cu neutralitate riscă să nu observe la timp apariția unor deformări cu tendință de permanentizare ale coloanei vertebrale.

Recomandări pentru părinți

-  să măsoare la 2-3 luni copilul observând și notând creșterea lui în înălțime chiar până la vârsta de 18-19 ani;

- să stimuleze copilul la activitate fizică mai intensă după perioadele de creștere în înălțime, pentru prevenirea destabilizării coloanei;

- să adapteze permanent înălțimea scaunului și a mesei la care sta copilul conform înălțimii pe care o are;

- să verifice postura copilului pe perioada de efectuare a temelor dar și atunci când se joacă pe telefon, PlayStation sau calculator și nu permită menținerea unor posturi asimetrice lung timp, statului pe scaun sau în fotoliu mai mult de 40 min. la rând etc.; (pentru a cunoaște mai bine ce este normal, este bine de luat legătura cu un kinetoterapeut pentru a le explica aceste lucruri),

- să observe cu neutralitate dacă în poziția ortostatică [în picioare, călcâiele apropiate, genunchii extinși, mâinile pe lângă corp, capul în poziție maxim ridicată, privirea înainte (fără a ridica bărbia)] -  linia umerilor este paralelă cu linia șoldurilor și cele două cu solul, dacă abdomenul este sau nu proeminent, zona lombară este sau nu prea bombată sau spatele prea cocoșat sau drept ca o linie, dacă din spate, creștetul, linia gâtului, linia coloanei, pliul interfesier, linia dintre genunchi și linia dintre călcâie sunt pe aceeași verticală, sau din lateral – mijlocul urechii (tragusul), mijlocul umărului, mijlocul șoldului , genunchiul și glezna se afla pe aceeși linie. Dacă observă orice dezaliniere este momentul să sune un kinetoterapeut pentru o evaluare posturală.

 

-  să ceară ajutorul unui kinetoterapeut dacă observă sau crede că observă anomalii de aliniere ale coloanei vertebrale, toracelui sau membrelor;
Am spus mai sus „cu neutralitate” pentru că trebuie evitată fie situația în care „puiul” este perfect iar părintele îl privește admirativ, fie situația în care părintele este excesiv de critic. 

Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut

tel - 0728238023

E-mail - claudiu.andron@gmail.com 

Sărbătorile de iarnă, perdelele și durerile de umăr

Din categoria – „Unde dai și…unde crapă”

Acum câteva săptămâni o ajutam pe mama mea să pună o perdea și după câteva minute am simțit o mică jenă în umărul drept care avea tendință de acutizare. Am lăsat ușor mâinile în jos, m-am oprit 5 min și am continuat după aceea să termin de pus perdeaua. Am făcut pauza pentru că mi-am amintit de unul din cazurile pe care le-am avut acum câțiva ani.

Era o doamna de cca. 60 ani care a venit cu un umăr blocat. Avea o mobilitate foarte limitata: cca.40 grade flexie anterioară, sub 30 grade abducție, rotațiile diminuate la maxim 10-15 grade limitate prin durere – cu alte cuvinte nu putea duce mâna la gură să mănânce, îi era imposibil să se pieptene sau ducă mâna la spate, iar la bucătărie...nu putea transfera nici măcar un ibric plin cu apă de pe aragaz pe masă fără durere. Venise prin martie, după ce, la curățenia de Crăciun, a dat jos perdelele, le-a spălat în cadă și le-a pus singură înapoi, sus, ude. La un moment dat, a avut o durere și o oboseală mare în umăr "dar cineva trebuia să pună perdelele", a zis ea. A continuat astfel dificila activitate cu ambele mâini deasupra capului și la final, obosită fiind, nu a mai putut ține mâinile sus și le-a dat drumul pe lângă corp. În loc de o dulce relaxare a simțit o înțepătură vie în mijlocul umărului (N.B. tendonul lung al bicepsului brahial s-a franjurat) și a mișcat-o cu mare greutate și durere mai apoi. În ciuda faptului că timpul trecea, senzația neplăcută la utilizarea brațului a crescut în timp. Mergând pe principiul „cui pe cui se scoate” a muncit în continuare  sperând că durerea va trece de la sine. Dar nu a trecut … ba chiar s-a accentuat.

Fiind aproape de Crăciun și-a zis că va merge la doctor abia după Revelion că până atunci oricum nimeni nu are timp și mai sunt și o mulțime de lucruri de făcut. De asemenea, spera că poate chiar o să-i treacă de la sine dacă va ține brațul nemișcat la corp prins într-o eșarfă. Aparent nimic greșit, numai ca după 3 săptămâni de protecție nu mai  putea ridica mâna, îi venea din ce în ce mai greu să se îmbrace, iar dacă a încercat să spele niște geamuri forțând ridicarea brațului peste 90 grade a declanșat dureri foarte vii care au determinat-o să-l protejeze și mai mult. De aceea, pe la final de ianuarie, s-a dus la medicul de familie, a mai așteptat o săptămâna pentru medicul de recuperare și apoi după 3 zile de fizioterapie a început să o doară mai rău. Nu a povestit nimic medicului despre aceste simptome, a întrerupt tratamentul și s-a dus acasă și până în martie a fost spectatoare la înțepenirea propriului umăr. În momentul în care nu a mai putut duce nici lingura la gură și la insistenta unui fost pacient de-al meu cu aceeași problemă a decis sa vina la kineto.

Am colaborat cca 3 luni intensiv dar în cazul dumneaei nu am reușit sa obțin o flexie din scapulo-humerala mai mare de 90 grade și nici abducție mai mare de 70 cu 40-45 grade pe rotație interna și cca 15 grade de rotație externă (adică să poată mânca, îmbrăca un palton, dormi pe partea acelui umăr și îmbrăca o vestă nu un pulover... și  am tras de dânsa de 2 ori mai mult decât de oricare pacient al meu cu umăr blocat pe care l-am avut până atunci și de atunci încoace..

Ce am învățat din acest caz?

Oricât de bun ai fi ca terapeut, dacă deja se instalează o redoare marcata la umăr, ca urmare a unei imobilizări prelungite, nu o sa mai poți recâștiga maximul de mobilitate, uneori nici minimul necesar pentru activitățile de zi cu zi oricât te-ai chinui sau ai chinui pacientul.

Dacă se începe mobilizarea pasivă a umărului cât mai repede după durerea acută, uneori nici nu este nevoie de kineto pt. recuperarea deficitului de mobilitate pentru ca nu apucă să se instaleze (am avut câteva cazuri documentate care să susțină aceasta afirmație – o să povestesc o alta istorioară în acest sens)

Dacă te apuci să încerci să dezvolți forța musculară înainte de a avea întregul arc de mobilitate posibil pasiv și parțial activ riști să blochezi umărul pe mobilitatea pe care o avea când ai început exercițiile de tonifiere.

Concluzie

Pentru cei care aveți o durere de umăr supărătoare și nu puteți ridica brațul, o tendinită de biceps brahial diagnosticată sau o intervenție chirurgicală la umăr, NU AȘTEPTAȚI SĂ SE VINDECE DE LA SINE că nu se vindecă, nu țineți umărul imobilizat la trunchi permanent mai mult de 2 săptămâni DAR nici nu sperați că puteți aplica principiul "cui pe cui se scoate" forțând mișcările care sunt diminuate ca amplitudine - luați legătura cu un kinetoterapeut să vă informeze bine ce mișcări aveți voie să faceți și ce nu  și din timp în timp să vă facă mobilizări pasive, pasivo active, active și active cu rezistență și scutiți cel puțin 3 luni de recuperare după...

Pentru kinetoterapeuți - recuperați prima oara pasiv, în descărcare umărul cu tendinită spre blocare și refaceți mobilitatea și abia după aceea forța și stabilitatea.

Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut

tel - 0728238023

E-mail - claudiu.andron@gmail.com