Din categoria – „Mai rău nu se poate!...Ba se poate!”
Avusese cu 3 ani în urmă debutul unei necroze aseptice de
cap femural (se crezuse că este o sciatică) și nu făcuse aproape deloc gimnastică
medicală, doar fizioterapie de 2 ori pe an. De 2 ani șchiopăta din ce în ce mai
tare și avea dureri permanente de un an. S-a hotărât să se opereze de hernie de
disc… La operație, au realizat că nu discul ci moartea capului femural îi
provoca durerea și i-au pus, peste alte 2 săptămâni, proteză totală de șold.
După cca 2 luni de la operație, văzând că nu se face mai bine, la sfatul unui
prieten, a ales să încerce kinetoterapia (pe atunci abia apărută în România sub
forma universitară cu doar o generație care terminaseră facultatea) cu un „student
care promitea” (după cum m-a descris atunci o profesoară). Avea 40 ani, copil
mic și șoldul operat. Era toamnă! Am recuperat în cele 2 luni de concediu
medical cât de mult am putut ca forță și stabilitate musculară dar nu am putut
să îl dezvăț de șchiopătat. Era de-acum „normalul lui” să se legene când
mergea, să își lase mai multă greutate pe piciorul sănătos și doar să atingă
pentru puțin timp solul cu, ceea ce fusese cândva, piciorul dureros.
L-am văzut o dată de
pe geamul autobuzului mergând cumplit de asimetric și nu mi-a venit să cred că
eu făceam recuperare cu acel om și nu îi observasem acel mers defectuos până
atunci. La următoare ședință mergea aproape corect!? De unde acea diferență? Să
îl fi confundat?!Cu siguranță - nu! L-am
întrebat ce s-a întâmplat și mi-a zis că atunci când merge mai mult de 30-40
minute obosește și începe să șchiopăteze din ce în ce mai tare din cauză că îl doare șoldul operat. Deci …nu avea destul
de multă rezistență la efort – sau cum se zice la kineto: forță în regim de
rezistență. Și cum era una din ultimele ședințe de kineto pe care dorea să le
mai facem împreună i-am recomandat două plimbări zilnice de 20-30 min cu pauze de
10 min la fiecare 20 min de mers și un program de gimnastică zilnică ( de care
a uitat destul de repede).
Venise iarna, prima zăpadă… Eu, aproape kinetoterapeut (mai
aveam 6 luni până la licență), i-am zis să nu mai iasă din casă fără o cârjă de
protecție la el – ca să nu șchiopăteze prea tare și să nu trebuiască apoi chiar
să îl recuperez de o hernie de disc! El mi-a zis atunci – „Fac recuperare ca să
nu am nevoie de cârjă! De ce să folosesc o cârjă dacă nu sunt bătrân?!”
La 3 zile după această discuție a mers pe zăpadă, nu a văzut
o denivelare a trotuarului, piciorul operat s-a oprit direct în ea, a mai
apucat să facă un pas, s-a răsucit și a căzut exact pe soldul operat. A făcut o
fractură de femur cominutivă (cu mai multe fragmente) și proteza a ieșit din
locaș. Abia acum au început problemele – a fost transportat de urgență în
capitală, s-a pus o altă proteză cu tijă lungă care i-a ajuns până la genunchi,
cu multe șuruburi care să îi prindă fragmentele deplasate. Șuruburile și tija au trebuit scoase după un
an. În timpul operație dar și zilele care au urmat a mai forțat genunchiul
piciorului operat și ș-a franjurat ligamentul încrucișat care peste 1 an a
trebuit și el schimbat cu o plastie de LIA. „Altă poveste, altă distracție”.
Și totul a plecat de
la o adâncă convingere – „De ce să
folosesc o cârjă dacă nu sunt bătrân?!”
În concluzie – atâta
timp cât încă nu poți sta 10 secunde în echilibru pe unul dintre picioare și atunci
când mergi pe stradă șchiopătezi permanent sau după câteva minute, indiferent
unde este durerea, la gleznă, genunchi sau șold, indiferent de vârsta pe care o
ai, FOLOSEȘTE O CÂRJĂ. Viitorul tău poate depinde de asta!
Și nu uitați - dacă vreți să învățați cum să mergeți corect cu cârjele, aveți nevoie de un sfat sau de puțină consultanță sau terapie nu ezitați să vă faceți o programare.
Claudiu Andron Kinetoterapeut
tel - 0728238023
E-mail - claudiu.andron@gmail.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Părerea dumneavoastră contează!