Lumbago acut

Din categoria – „Ca la carte!”

Mulți dintre noi, experimentăm cel puțin o dată în viață un blocaj lombar, o aplecare în față care scoate un pocnet ciudat urmat de o durere vie la ridicare. Unii reușesc să se mai ridice, alții rămân blocați în aplecare, alții, de frică, se așează pe pat și așteaptă să treacă. Cât încă „e caldă” zona, până să apuci să te culci, senzația de blocaj nu este încă foarte acută, ba chiar ai impresia că „îți dă drumu”, mai ales la prima experiență. Odată cu relaxarea, căldura patului și somnul se instalează durerea și, uneori, imposibilitatea de a te mai ridica din pat. Foarte pe scurt – articulațiile posterioare ale coloanei se inflamează, inflamația determină edem (umflare) locală care poate comprima nervul sciatic care trece prin apropiere  (asta dacă nu s-a rupt sau fragmentat un disc care apasă pe nerv – dar acest lucru doar RMN-ul îl poate elucida) -  de aici – durere lombară acută la orice mișcare, amorțeală pe picior în jos, exacerbarea semnelor la strănut, tuse, sau schimbat poziția în pat.

Un profesor mi-a spus că există posibilitatea de a ajuta o astfel de persoană imediat după ce a făcut „poc”, dacă nu este vorba de o hernie de disc ci de o problemă articulară, doar dacă „imediat” înseamnă maxim 2 ore de la producerea evenimentului. L-am întrebat dacă a avut ocazia să facă bine un astfel de caz – și mi-a zis că a avut două situații în 20 de ani de experiență.

De-a lungul ultimilor 5 ani am tot avut cazuri de lumbago acut care veneau după 6, 8, 12 ore de la producerea nefericitului eveniment dar nu am reușit decât parțial să mai micșorez durerea și pacientul s-a simțit bine abia după infiltrații și terapie timp de 10-14 zile. Unii, care făceau infiltrația mai repede diminuau acest timp la jumătate dar oricum aveau nevoie de minim o săptămână de recuperare. (aș vrea să precizez că eu sunt un liber profesionist și, nelucrând în spital, nu am foarte multe cazuri acute la tratament)

Zilele trecute eram în oraș și o prietenă de treizeci-și-ceva de ani s-a aplecat brusc să își încheie șireturile la teneși, moment în care cu toții am auzit un pocnet ca de vreasc rupt. Nu am fi dat nici o importanță dacă nu am fi văzut-o că nu se poate ridica din aplecare. Încet, cu ajutor a ajuns la poziția verticală, a acuzat o durere vie care a început să se estompeze dar nu a dispărut. I-am zis că ar fi recomandat să mă ocup puțin de spatele ei atunci și că ar trebi să mergem către cabinet (cu toate că era 12 noaptea). A spus că o să își revină și ne-am dus spre distracție dar cu reținere. În cca 1 oră a apărut redorea lombară din ce în ce mai accentuată, făcând să fie dureroasă chiar schimbarea greutății de pe un picior pe altul. Atunci, cu un zâmbet cu grimasă a acceptat să fie ajutată. Am ajuns cât de repede am putut undeva unde să pot să fac câte puțin din ce știam că ar trebui – elongații, tracțiuni, detensionări de țesut conjunctiv, puțin deep-tissue-massage  și aplicație de kinesiotaping. După ce glisarea laterală a coloanei lombare putea fi făcută fără să provoc durere sau contractură reflexă am lăsat-o să se ducă acasă cu taxiul și am așteptat telefonul de a doua zi cu sufletul la gură.

Ezitam să trag o concluzie! Plecase bine, avusese prima experiență de acest fel, era destul de tânără și elastică, se hidrata foarte bine – speram să fie articulația și nu discul cel care produsese problema. Și așa a fost! A doua zi a fost destul de bine să iasă puțin la plimbare iar a treia zi a avut o mulțime de treabă de făcut și a fost posibil. După tratamentul kineto de noapte „pacienta” a luat antiinflamator și miorelaxant conform prescripției medicale, două zile s-a protejat și a stat mai mult în pat, iar după a doua ședință de kineto a putut zice că și ultima jenă a dispărut.

Ce am învățat din această experiență?

La un lumbago acut, indiferent cât de bun ești, după 2 ore nu îl scapi pe „nefericit” de 1 săptămână (și uneori mai mult) de stat în pat și de tratament de fizioterapie.

Dacă afară este puțin mai rece ca de obicei evită să te apleci cu genunchii întinși sau să ridici o greutate – copil, geantă, sacoșă din acea aplecare. Dacă totuși te-ai aplecat și a făcut „poc” nu lăsa noaptea să treacă – du-te la un serviciu de urgență să îți facă o infiltrație sau sună-ți kinetoterapeutul – poate face o faptă bună pentru tine. Astfel poți scuti cel puțin 10 zile de chin.

P.S. Am citit că e posibil, mi-a zis cineva că a făcut-o și că e posibil – dar nu am crezut decât după ce mi s-a întâmplat și mie! – mă refer și la blocaj dar și la tratament…

Și nu uitați - dacă aveți nevoie de un kinetoterapeut nu ezitați să vă faceți o programare la o ședință de evaluare sau de consultanță.

Claudiu Andron Kinetoterapeut

tel - 0728238023

E-mail - claudiu.andron@gmail.com